Valiza mea cu vise

Exact ca un talisman norocos, purtam mereu cu mine o valiza cu vise. Pusesem in ea dorintele, fricile si idealurile mele. Mergeam peste tot cu ea, sperand ca intr-o zi, norocul imi va surade. Nu stiu de ce era o atasare atat de puternica de acea valiza.

Cand eram copil, valiza mea cu vise abia prindea contur, dar avea multe vise. Primul meu vis a fost sa zbor si am reusit abia la 19 ani, cand am zburat peste Paris cu mama mea. Insa aripile nu mi le-am gasit niciodata, probabil teama de soare m-a oprit. Nu mi-am proiectat propriile aripi, dar la fiecare petrecere de Halloween mi-am pus aripi la costum, pentru a arata cat de mult imi doresc sa zbor, si totusi, am renuntat treptat. Vezi tu, asta e treaba cu visele. Visezi, visezi, pana intr-o zi….cand totul se incetoseaza si nu mai visezi nimic.

Au trecut doi ani de cand inchid ochii si nu mai visez nimic. De ce oare? Pentru ca valiza mea era plina. Dadea pe afara! Si atunci am decis sa scot sa arunc xbox-ul stricat, sa donez hainele nepurtate si sa ma apuc de sport. Valiza e acum goala, precum sufletul meu pentru mult timp.

Valiza mea cu vise asteapta sa pun iar dorinte si idealuri in ea, insa de aceasta data stiu. Nu trebuie sa mai exagerez. Visele din somn sunt vise, insa visurile pe care doresc sa le transform in realitate sunt obiective. Idealurile mele pentru care lupt cu fiecare respiratie. Si voi lupta in continuare. Trebuie sa ajung undeva, nu?

Tu ce ai in valiza ta? E plina? Mai ai loc de pus si fricile mele? Caci eu nu mai ma nevoie de el si doresc sa le donez…pe toate!

Lasa un comentariu